Oh, you look so tired Mouth slack and wide Ill-housed and ill-advised Your face is as mean As your life has been
Crash into my arms I WANT YOU You don't agree - But you don't refuse I know you
And I know a place Where no one is likely to pass Oh, you don't care if it's late And you don't care if you're lost And oh, you look so tired (But tonight you presume too much) Too much, too much And if it's the last Thing I ever do I'M GONNA GET YOU
Crash into my arms I WANT YOU You don't agree - But you don't refuse I know you
Crash into my arms I WANT YOU You don't agree - But you don't refuse I know you Oh ...
În 1 August mi-am instalat și eu o „copie de evaluare” a W7 RC1 pe un Lenovo Thinkpad cu 2 GB RAM, procesor Intel Centrino 2 T9400 de 2.53 Ghz, OLED display. Well, pot să zic cu mâna pe inimă că merge ireproșabil. Butează și se stinge destul de repede, Internet Explorer se încarcă în 2 secunde, Windows Explorer instantaneu, și în general toate aplicațiile se încarcă repede și merg bine. Câteva îmbunătățiri sunt ușor de remarcat:
Interfața este mult simplificată: bara de activități este un fel de dock asemănător cu cel din Mac OS X sau cel de pe Linux cu KDE 4. Toate ferestrele se pot accesa din același loc (nu se mai aglomerează zeci de ferestre pe bara de activități), putem observa ușor care program e deschis și care nu, preview la ferestre etc. A fost modificat și ceasul (care arată acum și data curentă). Show desktop a fost mutat în extremitatea din dreapta jos a barei de activități.
Windows Explorer a fost masiv îmbunătățit, fiind în sfârșit util. Pentru prima oară nu mai am nevoie de Total Commander (la fel ca în OS X de altfel).
Control Panel a fost simplificat și făcut mai „prietenos”.
Windows Media Player arată foarte bine, împreună cu Media Center (pe care însă nu-l folosesc), Internet Explorer merge super.
accesoriile sunt mult îmbunătățite (cum ar fi de exemplu aplicația pentru screenshoturi, mult mai utilă acum).
Rapiditate și stabilitate mare (cel puțin până acum). La toate acestea mai adăugăm și faptul că este disponibil gratuit (până în martie - ceea ce ne scutește de efortul de piratare), în limba română.
OK, toate acestea, alături de așa zisul preț mic la care cică ar fi pus în vânzare mă fac să cred că această versiune de Windows va avea un mare succes. În orice caz, pare cea mai bună versiune de până acum. De asemenea probabil va fi un concurent puternic pentru Snow Leopardul lui Apple. Mie îmi place foarte mult, și cred că am să transform acest laptop în cartierul meu general virtual.
Aplicații instalate până acum și care merg bine: AVG Antivirus, Firefox, Skype, Digsby, VLC, 7Zip, xmarks pentru Internet Explorer, utorrent, Adobe Reader, Office 2007 și Warcraft 3 cu Frozen Throne.
Aplicațiile Windows Live Essentiale sunt decente dar inutile (MSN Live nu e folosit de mai nimeni pe la noi, Writer e cam inutil pentru mine, în loc de mail folosesc Outlook, iar Movie Maker Beta nu îmi merge). Cât despre siteurile Live, nu m-am uitat cu atenție, dar mi se par prea puțin închegate, incoerent legate, și puțin integrate cu OSul (Apple stă ceva mai bine la acest capitol).
am primit grozavele vesti de la prietenii mei -- cea legata de Michael Jackson nu m-a afectat din moment ce nu sunt un fan si nici macar admirator. in schimb caderea golfului piratilor -- unde recent adaugasem niste torente -- m-a shokat cumva... si ma simt si tradat, ca de altfel alti fellow pirates de asemenea; vorba prietenilor pirati, go to the life boats now -- isohunt si torrentfreak. pentru mine mai degraba demonoid (unde sunt un veteran inrait, desi administratorii sunt niste dobitoace) si torrentbits (la fel). well asta e viatza si comunitatea piratilor trebuie sa se adapteze. dintro discutie cu un prieten (care este extrem de cinstit si refuza sa pirateze) mi-am dat seama ca eu sunt un pirat din placere... nu numai din nevoie, nu le-as da bani la nemernicii de la casele de productie nici sa ma picuri cu ceara. cu toate acestea am 3 albume REM cumparate, nu de alta dar sa nu saraceasca acuma cu criza averea lui Michael Stipe cu sutele lui de milioane de dolari sau bietul Morrissey.
un alt highlight ar fi instalarea Ubuntu 9.04 pe unul dintre laptopurile taicii -- un Toshiba Satellite L40-14B. l-am instalat deoarece XP-ul de pe el se misca greu si ingheta, si vroiam sa vad ce au mai debitat Canonical. big mistake! imediat dupa ce l-am instalat se misca OK, dar a trebuit sa incep din noi circul cu twakurile, ceea ce desi pot sa fac, dupa ce am lucrat pe Mac, refuz sa mai incerc. mai concret: flash-ul mergea ca dracu (cu greu mi-am dat seama despre ce e vb> doua aplicatii care rulau simultan), procesorul e mereu la 100% (ceea ce parese e normal?!!), firefox merge sluggish, mai nasol ca internet explorer, desi am twakuito sai maresc viteza, aplicatiile se misca greu, uneori laptopu scoate un barait ingrozitor, care inceteaza doar cand inchid capacu (mai ales cand ruleaza mai multe aplicatii) etc etc... desi sunt un mare admirator al FSF, Stallman & Co si al Ubuntu, sunt profund dezamagit. ca sa fiu corect interfata e cu mult mai misto decat la Dapper Drake, pe care l-am incercat mai demult, si e mai integrata in limba romana. imi place ca au pus Transmission la torente. cat despre pidgin e un gunoi, la fel ca si Totem de altfel. trebuiau sa puna VLC default ca oricum il foloseste majoritatea.
ca si concluzie: pentru ai mei, dat fiind ca nevoile lor se rezuma la Office si ceva multimedia, net, Ubuntu poate fi ideal, mai ales ca e gratis si e sigur. asa ca am sa instalez pe toate calculatoarele Ubuntu (4 in total). dar pentru mine, vb lui Moz: thank you, but no... De ce? pentru ca pur si simplu nu se ridica la inaltimea unui Mac din nici un punct de vedere. OSX este un sistem perfect, singurul pe care ma simt bine, fara sami fac griji de virusi, crashuri sau tweakuri: am timp sa ma ocup cu ce imi place si sa fiu productiv (desi uneori pur si simplu ma uit la el si admir Macu, il sterg etc.)... btw intentionez sa-mi iau un Mac Pro de 13 inch, chiar daca am sa raman in chilotzi... prefer asa decat sami pierd timpu cu terminalu sau cu antivirusii.
1. Bob Mould's release of LIFE AND TIMES, a wonderful album. I like especially I'm Sorry Baby, The Breach, Bad Blood and of course Life & Times. This is the best of Mould's solo albums so far, I think.
I'm Sorry Baby
The Breach
Hoover Dam + Life & Times (Coachella 2009)
2. I begin to discover more and more (and adore) the music by The Smiths and Morrissey. I love the self-titled Smiths album (the first one).
REEL AROUND A FOUNTAIN (a masterpiece by The Smiths and my current favourite)
Suffer Little Children (great sound but very morbid and sad)
Why Don't You Find It For Yourself (Morrissey)
Will Never Marry (Morrissey, another great personal favourite)
3. R.E.M. re-release of Reckoning (vynil & CD) will be followed by RECKONING (at the Olympia's Depot, Ireland). I'm looking forward to buy Reckoning which is one of my top 3 R.E.M. albums (Letter Never Sent, 7 Chinese Bros., Camera, Pretty Persuasion, So. Central Rain, Harbourcoat and so an).
acuma sunt pe tren merge peniiibil de greu pe gprs/gsm, pe 3g mai merge... de exemplu ma kinui de cateva ore sa accesez site-ul www.infofer.ro si nu mi se incarca paginile ... oricum site-ul ala era de tot kktul anyways. thunderbird, gmail, google docs si reader merg bine. adium merge ireprosabil! pana sa ajung prin preajma vagaunilor de la strehaia si filiasi vodafone detecta automat retzeaua, acuma am pus pe manual RO Vodafone RO, sper sa nu ma taxeze prostanii astia suplimentar. deci pentru chat si 'pagini' (a se citi mai ales cele google) merge bine. site-urile mai complicate mai greu... sunt curios acuma pe blog daca reusesc postarea... de imagini sa nu mai vb! o sa revin cu detalii! ca ajung imd la craiova!
fingerprint reader, light display, VGA, card reader, PCMCIA, mobile DVDWR, 3 USB ports, matte screeen, 1 mic, 1 headphone, active shock protection, magnesium case
2 USB ports, webcam, safemag, magnetic close, glossy screen, DVI port, kensington, 1 mic, 1 headphones
9 cells battery aprox. 7 h
battery aprox 4 h best
2.57 kg real 2.6
2.36 kg (200-300 diff g) iWork/Office
Office, McAfee
I wouldn't change my sexy Macbook for 100 T400s.... My cousin told me that he would choose a T400 in a battle T400 vs Macbook Pro. C'mon Nilu, do you really like this boring design? Fuck the specs... Apple rulz! My next computer will be an iMac or Macbook Pro! Simple, elegant, integrated and powerful sexy feline.
Well, I have to say that I'm humbled and so happy because Bob Mould answered my email. I had the courage to write him, because I really admire his work as I already said in my last post. I must say that I'm really impressed that he really answered. I don't see a lot of artists doing this nowadays. OK, I hope now that with the blessing of my rock God (aka Bob) I will have the courage to make my own kind of music (to put it in the words of Mama Cass). And of course I hope to see Bob Mould Band somewhere in Europe with his new album, and maybe I'll get an autograph too. WoW! Thank ya Bob!
Alex,
Thank you for the kind words, it means a lot to me. Best of luck with your music as well. Hope to see you in Europe as well.
Dacă Michael Stipe este zeul pantocreator tatăl, şi Moz este fiul, pentru Bob Mould nu rămâne decât locul de duh sfânt, etichetă ce i se cuvine cu prisosinţă. Fondator al rockului alternativ, împreună cu R.E.M., pentru America este un rock god în toată legea, veteran al punk rock-ului şi mai nou, DJ de house. Bob Mould este cel mai bine cunoscut pentru activitatea în Husker Du, ca şi chitarist şi vocalist. După ce Husker Du s-a despărţit (în 1988, când R.E.M. erau în epoca IRS Document, şi pregăteau Green), Mould a început cariera solo la un an după Morrissey. Stilul distinctiv al lui Mould este combinaţia de elemente acustice cu un sunet de punk dezlănţuit, spre deosebire de R.E.M., care a fost întotdeauna o combinaţie ciudată de folk cu art-punk, şi bineînţeles pop. R.E.M. de aceea a fost mai uşor de înghiţit, spre deosebire de Husker Du şi Bob Mould, care făceau un punk-rock mai de nişă. R.E.M. a devenit din ce în ce mai comercială odată cu Green, spre dezamăgirea multor fani, care au rupt-o definitiv cu titanii. Deşi ambele formaţii s-au bucurat de succes, R.E.M. a depăşit orice imaginaţie, semnând cel mai scump contract de colaborare cu Warner pentru 80 mil. $, cel mai scump contract de până atunci. Devenise evident că R.E.M. era mai pe gustul maselor decât Husker Du. Pe deasupra formaţia lui Bob Mould era dezbinată de tot felul de intrigi şi neînţelegeri între membrii trupei, şi la scurt timp s-a dezumflat de tot. R.E.M. au devenit singurii regi ai întregului rock alternativ, chiar şi după explozia Nirvana. Sunetul lui Mould este fără compromisuri, acid, metalic, rebel şi gălăgios. Nu are craftmanship-ul lui R.E.M. şi nici lirica lui Stipe, nici vocea lui Morrissey, dar reprezintă foarte bine ura şi frustrarea outsider-ilor faţă de societatea care îi respinge. Multe dintre concertele Husker Du erau înconjurate de poliţie şi nu de puţine ori au fost lupte în toată legea (ceea ce nu se poate spune despre R.E.M., care fie era iubită fie nu). Şi audienţa e diferită: Bob Mould şi Husker Du are punkeri şi metalişti, rockeri hardcore, iar R.E.M. college boyz, DYT kidz, toată studenţimea savurând Radio Free Europe sau Begin The Begin. R.E.M. erau clar mai softcore, şi mai plăcuţi publicului în general. The Smiths şi Moz, aveau un sound asemănător cu R.E.M., dar mult mai apropiaţi de britpop, eticheta distinctivă fiind vocea lui Moz. Totuşi R.E.M. rămâne cea mai echilibrată şi mai puternică forţă a bunicilor, urmată fiind de Moz şi Bob. Revenind la Bob, după Workbook, primul album în care combină acustica cu electrica destul de reuşit, scoate nişte albume super-tari, Poison Years, de exemplu sau The Last Dog And Poney Show, Black Sheets Of Rain. Eu am prins LIVE District Line, un album extraordinar, care m-a influenţat mult, ca stil artistic şi tehnică totodată. În scurt timp, Bob va lansa un alt album Life And Times (7 Aprilie 2009). Nu mai am răbdare. Abia aştept să-l văd LIVE. Unul dintre visurile mele.... (mai ales după ce i-am văzut pe R.E.M. la Sziget Festival, super super bestiali, doar atâta spun, e o experienţă ce nu o voi uita niciodată). Din blog-ul lui Bob , am aflat că este şi DJ la o serie de evenimente denumite Blowoff, dedicate comunităţii LGBT (Bear Power!), WoW!!! Pe mine, Bob Mould mă inspiră şi nu ştiu piesele lui îmi dau senzaţia că pot scrie şi eu ceva la fel de supărat, dar şi de rebel. Se simte pasiunea şi dăruirea pe care o pune în piese, şi tehnica aparent simplă care face minuni dacă înveţi să urli, dar cu stil! M-a impresionat mult Wishing Well (e un cover fain pe Youtube, de un tip care acuma face parte din formaţia lui, Jason Narducy, pentru feeling-ul trademark-ului de Bob Mould, dar recomand totuşi originalul). Mai îmi place See A Little Light, All This People Know, şi mai ales piesele de pe ultimul album, Again And Again (piesa mea preferată Bob Mould, împreună cu Wishing Well), Walls In Time, etc:
(ce poate face cu un simplu Fender... de remarcat ce simplu vine, cu chitara ampu, geaca de piele, şi dă autografe... tipu e clar întruchiparea indie-ului în ciuda statului de icoană de care se bucură).
Ştiu că am să-l văd eu odată, cu prima ocazie cu care ajung în Washington DC.
Oh, you look so tired
